|
Proverbele 23
- Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
- pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.
- Nu pofti mîncările lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare.
- Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
- Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
- Nu mînca pîinea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese,
- căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. Mănîncă şi bea îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
- Bucata pe care ai mîncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt perdute.
- Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
- Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
- căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
- Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
- Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
- Lovindu-l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
- Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
- şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.
- Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
- căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
- Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
- Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne.
- Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
- Asculă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
- Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
- Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
- Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te-a născut.
- Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
- Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.
- Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
- Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plîngerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşui?
- Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
- Nu te uita la vin cînd curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
- dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
- Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
- Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
- M-a lovit... dar nu mă doare!... M-a bătut... dar nu simt nimic! Cînd mă voi trezi? Mai vreau vin!
|
|
|
|