|
Psalmii 88
- Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
- S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
- căci mi s-a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
- Sunt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sunt ca un om, care nu mai are putere.
- Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de care nu-Ţi mai aduci aminte, şi care sunt despărţiţi de mîna Ta.
- M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adîncuri.
- mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale.
- Ai îndepărtat de la mine pe toţi prietenii mei, m-ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sunt închis şi nu pot să ies.
- Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mîinile spre Tine!
- Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude?
- Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?
- Sunt cunoscute minunile Tale în întuneric, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
- Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
- Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentru ce îmi ascunzi Faţa Ta?
- Din tinereţă, sunt nenorocit şi trag să mor, sunt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
- mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
- Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
- Ai depărtat de la mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi.
|
|
|
|