|
Psalmii 102
- Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s-ajungă strigătul meu pînă la Tine!
- Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
- Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
- Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pîinea uit să mi-o mănînc.
- Aşa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
- Seamăn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dărîmături;
- nu mai pot dormi, şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
- În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi potrivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
- Mănînc ţărînă în loc de pîine, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
- din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat, şi m-ai aruncat departe.
- Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
- Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
- Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea Hotărîtă pentru el.
- Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
- Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
- Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
- El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
- Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
- Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
- ca să audă gemetele prinşilor de război, şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
- pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
- cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
- El mi-a frînt puterea în drum, şi mi-a scurtat zilele,
- Eu zic: Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!
- Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sunt lucrarea mînilor Tale.
- Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
- Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
- Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămîne înaintea Ta.
|
|
|
|