|
Psalmii 137
- Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
- În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.
- Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!
- Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?
- Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
- Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
- Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: Radeţi-l, radeţi-l din temelii!
- Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
- Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi-i va zdrobi de stîncă!
|
|
|
|