|
Romani 11
- Întreb dar: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt Israelit, din sămînţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
- Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plînge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, cînd zice:
- Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorît, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?
- Dar ce-i răspunde Dumnezeu? Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.
- Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
- Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altmintrelea, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altmintrelea, fapta n-ar mai fi faptă.
- Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe cînd ceilalţi au fost împietriţi,
- după cum este scris: Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, pînă în ziua de astăzi.
- Şi David zice: Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
- Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gîrbovită.
- Întreb dar: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
- dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
- V-o spun vouă, Neamurilor: Întrucît sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
- şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei.
- Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi?
- Iar dacă cele dintîi roade sunt sfinte, şi plămădeala este Sfîntă; şi dacă rădăcina este Sfîntă, şi ramurile sunt sfinte.
- Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
- nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
- Dar vei zice: Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.
- Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa, deci, ci teme-te!
- Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
- Uită-te, deci, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu.
- Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
- Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?
- Fraţilor, ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.
- Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile de la Iacov.
- Acesta va fi legămîntul, pe care-l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.
- În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
- Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
- Dupăcum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
- tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
- Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
- O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! cît de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sunt căile Lui!
- Şi într-adevăr cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
- Cine I-a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?
- Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.
|
|
|
|