2 Impăraţi 5 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpînului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros. Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman. Şi ea a zis stăpînei sale: „Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!” Naaman s-a dus şi a spus stăpînului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.” Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” A plecat, luînd cu el zece talanţi din argint, şase mii de sicli din aur, şi zece haine de schimb. A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: „Acum, cînd vei primi scrisoarea acasta, vei ştii că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.” După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi, deci, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.” Cînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfîşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfîşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un prooroc în Israel.” Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei. Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.” Naaman s-a mîniat, şi a plecat, zicînd: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. Nu sunt oare rîurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mînie. Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: „Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.” S-a pogorît atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.” Elisei a răspuns: „Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi.” Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut. Atunci Naaman a zis: „Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului. Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mîna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!” Elisei i-a zis „Du-te în pace.” Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: „Iată că stăpînul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.” Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: „Este bine totul?” El a răspuns: „Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ţi spun: „Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant din argint şi două haine de schimb.” Naaman a zis: „Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi.” A stăruit de el, şi a legat doi talanţi din argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi. Ajungînd la deal, Ghehazi le-a luat din mîinile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat. După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpînului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.” Dar Elisei i-a zis: „Oare n-a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe? Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămînţa ta pentru totdeauna.” Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.