|
2 Impăraţi 6
- Fiii proorocilor i-au zis lui Elisei: Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi.
- Haide pînă la Iordan; ca să luăm de acolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit. Elisei a răspuns: Duceţi-vă.
- Şi unul din ei a zis: Fii bun şi vino cu slujitorii tăi. El a răspuns: Voi merge!
- A plecat, deci, cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne.
- Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul de la secure în apă. El a strigat: Ah! domnul meu, era împrumutat!
- Omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut? Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată din lemn, a aruncat-o în locul acela, şi ferul de la secure a plutit pe apă.
- Apoi a zis: Ridică-l! Şi a întins mîna, şi l-a luat.
- Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: Tabăra mea va fi în cutare loc.
- Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sunt ascunşi Sirienii.
- Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întîmplat nu odată, nici de două ori.
- Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?
- Unul din slujitorii săi a răspuns: Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.
- Şi împăratul a zis: Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă. Au venit şi i-au spus: Iată că este la Dotan.
- A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea.
- Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: Ah! domnul meu, cum vom face?
- El a răspuns: Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decît cei cu ei.
- Elisei s-a rugat şi a zis: Doamne, deschide-i ochii să vadă. Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei.
- Sirienii s-au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire. Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei.
- Elisei le-a zis: Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi. Şi i-a dus la Samaria.
- Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă! Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei.
- Împăratul lui Israel, văzîndu-i, i-a zis lui Elisei: Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?
- Să nu-i măcelăreşti a răspuns Elisei. Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîine şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.
- Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel.
- După aceea Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria.
- În Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli din argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli din argint.
- Şi pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: Scapă-mă, împărate, domnul meu!
- El a răspuns: Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?
- Şi împăratul i-a zis: Ce ai? Ea a răspuns: Femeia aceea mi-a zis: Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, şi mîine vom mînca pe fiul meu.
- Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mîncăm. Dar ea a ascuns pe fiul ei.
- Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup.
- Împăratul a zis: Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămîne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!
- Elisei şedea în casă, şi bătrînii şedeau lîngă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Cînd va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpînului său în urma lui?
- Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis: Iată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?
|
|
|
|