2 Impăraţi 7 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Elisei a zis: „Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: „Mîine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.” Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întîmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei a zis: „Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.” La intrarea porţii erau patru leproşi, care au zis unul către altul: „La ce să şedem aici pînă vom muri? Dacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, de asemenea, vom muri. Haide, deci, să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.” Au plecat, deci, în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni. Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de care şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: „Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.” Şi s-au sculat şi au luat-o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa. Leproşii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într-un cort, au mîncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s-au dus şi le-au ascuns. S-au întors iarăşi, au pătruns într-un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe care s-au dus şi le-au ascuns. Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta pînă la lumina zilei de mîine, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: „Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude nici un glas de om; n-am găsit decît cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.” Străjerii de la poartă au strigat, şi au trimis vestea aceasta înăuntrul casei împăratului. Împăratul s-a sculat noaptea şi a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că suntem flămînzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: „Cînd vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.” Unul din slujitorii împăratului a răspuns: „Să se ia cinci din caii care au mai rămas în cetate, li se va întîmpla doar cum s-a întîmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte, şi să trimitem să vedem ce se petrece.” Au luat două care cu caii lor, şi împăratul a trimis nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicînd: „Duceţi-vă şi vedeţi.” S-au dus după ei pînă la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe care le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s-au întors, şi au spus împăratului. Poporul a ieşit, şi a jefuit tabăra Sirienilor. Şi s-a vîndut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvîntul Domnului. Împăratul încredinţase paza porţii în mîna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvîntul pe care-l rostise omul lui Dumnezeu, cînd se pogorîse împăratul la el. Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: „Mîine, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.” Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: „Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s-ar putea întîmpla un asemenea lucru?” Şi Elisei zisese: „Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mînca din ele.” În adevăr aşa i s-a şi întîmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.