lorelo.com - 2 Imparati 22

Iosia avea opt ani cînd s-a făcut împărat, şi a domnit treizeci şi unu de ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boţcat.
El a făcut ce este bine înaintea Domnului, şi a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stînga.
În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Şafan, logofătul, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam. El i-a zis:
„Suie-te la marele preot Hilchia, şi spune-i să strîngă argintul adus în Casa Domnului pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul.
Să se dea argintul acesta în mîinile meşterilor însărcinaţi cu lucrarea în Casa Domnului. Şi să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului,
anume: dulgherilor, zidarilor şi petrarilor, pentru cumpărăturile din lemn şi de pietre cioplite, trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei.
Dar să nu li se ceară socoteala din argintul dat în mîinile lor, căci ei lucrează cinstit.”
Atunci marele preot Hilchia i-a zis lui Şafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Şi Hilchia a dat cartea lui Şafan, şi Şafan a citit-o.
Apoi logofătul Şafan s-a dus să dea socoteală împăratului şi a zis: „Slujitorii tăi au strîns argintul care se afla în casă, şi l-au dat în mîinile meşterilor însărcinaţi cu facerea lucrării în Casa Domnului.”
Şafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Şi Şafan a citit-o înaintea împăratului.

Cînd a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfîşiat hainele.
Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
„Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mînia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.”
Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s-au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit,
ea le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Spuneţi omului care v-a trimis la mine:
„Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii pe care a cetit-o împăratul lui Iuda.
Pentru că M-au părăsit şi au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrărilor mînilor lor, mînia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge.”
Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit:
„Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului cînd ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfîşiat hainele, şi ai plîns înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul.
De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.