 |
Cântarea Cântărilor 6
- Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? —
- Iubitul meu s-a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-şi pască turma în grădini, şi să culeagă crini.
- Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini.
- Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, deci, cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.
- Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă turbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre, care poposesc pe coama Galaadului.
- Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.
- Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta...
- Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare, şi fete fără număr,
- deci, numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd, şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele, de asemenea, o laudă.
- „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” —
- M-am pogorît în grădina cu nuci, să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via, şi dacă au înflorit rodiile.
- Dar fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales.
- Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?
|
|
|
|
