Genesa 19 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma seara; şi Lot şedea la poarta Sodomei. Cînd i-a văzut, Lot s-a sculat, le-a ieşit înainte şi s-a plecat pînă la pămînt. Apoi a zis: „Domnii mei, intraţi, vă rog, în casa robului vostru, ca să rămîneţi peste noapte în ea şi spălaţi-vă picioarele; mîine vă veţi scula de dimineaţă şi vă veţi vedea de drum.” „Nu” au răspuns ei „ci vom petrece noaptea în uliţă”. Dar Lot a stăruit de ei pînă au venit şi au intrat în casa lui. Le-a pregătit o cină, a pus să coacă azimi şi au mîncat. Dar nu se culcaseră încă şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrîni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile. Au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.” Lot a ieşit afară la ei la uşă, a încuiat uşa după el, şi a zis: „Fraţilor, vă rog, nu faceţi o asemenea răutate! Iată că am două fete care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va place. Numai nu faceţi nimic acestor oameni, fiindcă au venit sub umbra acoperişului casei mele.” Ei au strigat: „Pleacă!” Şi au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin şi acum vrea să facă pe judecătorul! Ei bine, o să-ţi facem mai rău decît lor.” Şi, împingînd pe Lot cu sila, s-au apropiat să spargă uşa. Dar bărbaţii aceia au întins mîna, au tras pe Lot înăuntru la ei în casă şi au încuiat uşa. Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa. Bărbaţii aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare plîngere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care le luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă” a zis el „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. Cînd s-a crăpat de ziuă, îngerii au stăruit de Lot, zicînd: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi cele două fete, care se află aici, ca să nu pieri şi tu în nelegiuirea cetăţii.” Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mînă, pe el, pe nevastă-sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe; l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din cîmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.” Lot le-a zis: „O, nu, Doamne! Iată că am căpătat trecere înaintea Ta şi ai arătat mare îndurare faţă de mine, păstrîndu-mi viaţa; dar nu pot să fug la munte înainte ca să mă atingă prăpădul şi voi pieri. Iată, cetatea aceasta este destul de aproape ca să fug în ea şi este mică. O, de aş putea să fug acolo... este aşa de mică... şi să scap cu viaţă!” Şi El i-a zis: „Iată că-ţi fac şi hatîrul acesta şi nu voi nimici cetatea de care vorbeşti. Grăbeşte-te să fugi în ea, căci nu pot face nimic pînă nu vei ajunge acolo.” Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar. Răsărea soarele pe pămînt, cînd a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvîrşire cetăţile acelea, toată cîmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pămînt. Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stîlp de sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului. Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată Cîmpia; şi iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor. Cînd a nimicit Dumnezeu cetăţile cîmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa. Lot a ieşit din Ţoar şi a rămas pe munte cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămînă în Ţoar. A locuit într-o peşteră cu cele două fete ale lui. Cea mai mare a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrîn; şi nu mai este nici un bărbat în ţinutul acesta, ca să intre la noi, după obiceiul tuturor ţărilor. Vino, să punem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.” Au făcut, deci, pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea; şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici cînd s-a culcat ea, nici cînd s-a sculat. A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.” Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tînără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici cînd s-a culcat ea, nici cînd s-a sculat. Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. Cea mai mare a născut un fiu căruia i-a pus numele Moab; el este tatăl Moabiţilor din ziua de azi. Cea mai tînără a născut şi ea un fiu căruia i-a pus numele Ben-Ammi; el este tatăl Amoniţilor din ziua de azi.