|
Genesa 44
- Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, atît cît vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.
- Să pui şi paharul meu, paharul din argint, la gura sacului celui mai tînăr dintre ei, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grîului lui. Economul a făcut cum îi poruncise Iosif.
- Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor.
- Dar abia ieşiseră din cetate şi nu apucaseră să se depărteze deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: Scoală-te, aleargă după oamenii aceia; şi, cînd îi vei ajunge, să le spui: Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău?
- De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel.
- Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte.
- Ei i-au răspuns: Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvîrşit o asemenea faptă!
- Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul pe care l-am găsit la gura sacilor noştri; cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău?
- Să moară acela dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!
- El a zis: Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul, să fie robul meu; iar voi veţi fi nevinovaţi.
- Îndată, şi-a pogorît fiecare sacul la pămînt. Fiecare şi-a deschis sacul.
- Economul i-a scotocit, începînd cu cel mai în vîrstă şi sfîrşind cu cel mai tînăr; şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin.
- Ei şi-au rupt hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate.
- Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif, pe cînd era el încă acolo, şi s-au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
- Iosif le-a zis: Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?
- Iuda a răspuns: Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.
- Dar Iosif a zis: Să mă ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul, va fi robul meu; dar voi, suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.
- Atunci Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mînii pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon.
- Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicînd: Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?
- Noi am răspuns domnului meu: Avem un tată bătrîn şi un frate tînăr, copil făcut la bătrîneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el singur a mai sămas şi tatăl lui îl iubeşte.
- Tu ai spus robilor tăi: Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei.
- Noi am răspuns domnului meu: Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.
- Tu ai spus robilor tăi: Dacă nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.
- Cînd ne-am suit la tatăl meu, eu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu.
- Tatăl nostru a zis: Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.
- Noi am răspuns: Nu putem să ne ducem; dar dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi, ne vom duce; căci nu putem vedea faţa omului aceluia, decît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi.
- Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: Voi ştiţi că nevastă-mea mi-a născut doi fii.
- Unul a ieşit de la mine şi cred negreşit că a fost sfîşiat de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi.
- Dacă mi-l mai luaţi şi pe acesta şi i se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrîneţele în locuinţa morţilor.
- Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit sufletul lui,
- el are să moară, cînd va vedea că băiatul nu este; şi robii tăi vor pogorî cu durere în locuinţa morţilor bătrîneţele robului tău, tatăl nostru.
- Căci robul tău s-a pus chezăş pentru copil şi a zis tatălui meu: Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.
- Îngăduie, deci, te rog, robului tău să rămînă în locul băiatului, ca rob al domnului meu; iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi.
- Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu, dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mîhnirea tatălui meu!
|
|
|
|