|
Genesa 43
- Foametea bîntuia greu în ţară.
- Cînd au isprăvit de mîncat grîul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.
- Iuda i-a răspuns: Omul acela ne-a spus curat: Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi.
- Dacă vrei, deci, să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî şi-ţi vom cumpăra merinde.
- Dar dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: Să nu-mi mai vedeţi faţa, dacă fratele vostru nu va fi cu voi!
- Israel a zis atunci: Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?
- Ei au răspuns: Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate? Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: Aduceţi pe fratele vostru?
- Iuda a zis tatălui său Israel: Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri.
- Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mîna mea. Dacă nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna.
- Căci dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors pînă acum.
- Israel, tatăl lor, le-a zis: Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale.
- Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe care vi l-au pus la gura sacilor: poate că a fost o greşeală.
- Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela.
- Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să-l lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!
- Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorît în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif.
- Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte; căci oamenii aceştia au să mănînce cu mine la amiază.
- Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif.
- Ei s-au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi, ca să ne ia robi şi să pună mîna pe măgarii noştri.
- S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei;
- şi au zis: Domnule, noi ne-am mai pogorît odată aici, ca să cumpărăm merinde.
- Apoi, cînd am ajuns la locul unde trebuia să rămînem peste noapte, ne-am deschis sacii; şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său, argintul nostru, după greutatea lui: şi l-am adus înapoi cu noi.
- Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.
- Economul a răspuns: Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mîinile mele. Şi le-a adus şi pe Simeon.
- Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor.
- Ei şi-au pregătit darul pînă la venirea lui Iosif, la amiază; căci aflaseră că au să mănînce la el.
- Cînd a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.
- El i-a întrebat de sănătate; şi a zis: Bătrînul vostru tată, de care aţi vorbit, este sănătos? Mai trăieşte?
- Ei au răspuns: Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă. Şi s-au plecat şi s-au aruncat cu faţa la pămînt.
- Iosif a ridicat ochii; şi, aruncînd o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei sale, a zis: Acesta este fratele vostru cel tînăr, despre care mi-aţi vorbit? Şi a adăugat: Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!
- Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima pentru fratele său şi simţea nevoia să plîngă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plîns acolo.
- După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie; şi, silindu-se să se stăpînească, a zis: Aduceţi de mîncare!
- Au adus de mîncare lui Iosif de o parte şi fraţilor lui de altă parte; Egiptenilor care mîncau cu el le-au adus, de asemenea, mîncare deoparte; căci Egiptenii nu puteau să mănînce cu Evreii, fiindcă lucrul acesta este pentru ei o urîciune.
- Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întîiul-născut, după dreptul lui de întîi-născut, şi pînă la cel mai tînăr, aşezaţi după vîrstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare.
- Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui; iar Beniamin a căpătat de cinci ori mai mult decît ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.
|
|
|
|