|
Faptele 21
- După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă, şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos, şi de acolo la Patara.
- Am găsit o corabie, care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea, şi am plecat.
- Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stînga, şi ne-am urmat drumul spre Siria; apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia.
- Acolo am găsit pe ucenici, şi am rămas şapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
- Dar cînd s-au împlinit zilele, am plecat, şi ne-am văzut de drum; şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, pînă afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal, şi ne-am rugat.
- Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie iar ei s-au întors acasă.
- După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor, şi am stat la ei o zi.
- A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezarea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, şi am găzduit la el.
- El avea patru fete fecioare care prooroceau.
- Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un prooroc, numit Agab, s-a pogorît din Iudea,
- şi a venit la noi. A luat brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mîinile şi a zis: Iată ce zice Duhul Sfînt: Aşa vor lega Iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brîul acesta, şi-l vor da în mîinile Neamurilor.
- Cînd am auzit lucrul acesta, atît noi cît şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim.
- Atunci Pavel a răspuns: Ce faceţi de plîngeţi aşa, şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.
- Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit, şi am zis: Facă-se voia Domnului!
- După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare, şi ne-am suit la Ierusalim.
- Cîţiva ucenici din Cezarea au venit şi ei cu noi, şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim. Pavel la Ierusalim în Templu.
- Cînd am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-am primit cu bucurie.
- A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, şi toţi presbiterii s-au adunat acolo.
- După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu deamăruntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
- Cînd l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: Vezi, frate, cîte mii de Iudei au crezut, şi toţi sunt plini de rîvnă pentru Lege.
- Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi Iudeii, care trăiesc printre Neamuri, să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur, şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile.
- Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit.
- Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă.
- Ia-i cu tine, curăţeşte-te împreună cu ei, şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rînduială, şi păzeşti Legea.
- Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am Hotărît şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate şi de curvie.
- Atunci Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit, şi a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrşitul zilelor curăţirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.
- Către sfîrşitul celor şapte zile, Iudeii din Asia, cînd au văzut pe Pavel în Templu, au întărîtat tot norodul, au pus mîinile pe el,
- şi au început să strige: Bărbaţi Israeliţi, daţi ajutor! Iată omul, care propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia; ba, încă a vîrît şi pe nişte Greci în Templu, şi a spurcat acest locaş Sfînt.
- În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim Efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu.
- Toată cetatea s-a pus în mişcare, şi s-a strîns norodul din toate părţile. Au pus mîna pe Pavel, şi l-au scos afară din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată.
- Pe cînd cercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat.
- Acesta a luat îndată ostaşi şi sutaşi, şi a alergat la ei. Cînd au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel.
- Atunci căpitanul s-a apropiat, a pus mîna pe el, şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut.
- Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime; fiindcă nu putea, deci, să înţeleagă adevărul, din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie.
- Cînd a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi, din pricina îmbulzelii norodului întărîtat;
- căci mulţimea norodului se ţinea după el, şi striga: La moarte cu el!
- Tocmai cînd era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva? Căpitanul a răspuns: Ştii greceşte?
- Nu cumva eşti Egipteanul acela, care s-a răsculat acum în urmă, şi a dus în pustie pe cei patru mii de tîlhari?
- Eu sunt Iudeu a spus Pavel din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.
- După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte, şi a făcut semn norodului cu mîna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:
|
|
|
|