|
Iov 4
- Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:
- Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?
- De multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mîinile slăbite.
- Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii care se îndoiau.
- Şi acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?
- Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta?
- Adu-ţi aminte, te rog: care nevinovat a pierit? Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
- După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi semenă nelegiuirea îi seceră roadele!
- Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.
- Mugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sunt zdrobiţi!
- Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.
- Un cuvînt s-a furişat pînă la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
- În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sunt cufundaţi într-un somn adînc,
- m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.
- Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s-a sbîrlit ca ariciul...
- Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
- Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?
- Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
- cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
- De dimineaţă pînă seara sunt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.
- Li se taie firul vieţii: mor, şi tot n-au căpătat înţelepciunea!
|
|
|
|