|
Iov 5
- Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
- Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
- Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
- Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
- Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi.
- Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.
- Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.
- Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
- El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
- El varsă ploaia pe pămînt, şi trimite apă pe cîmpii.
- El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
- El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mîinile lor nu pot să le împlinească.
- El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:
- dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.
- Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi-l scapă din mîna celor puternici.
- Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
- Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
- El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.
- De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.
- El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.
- Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.
- Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu te vei teme de fiarele pămîntului.
- Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.
- Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
- îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.
- Vei intra în mormînt la bătrîneţe, ca snopul strîns la vremea lui.
- Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!
|
|
|
|