|
Iov 16
- Iov a luat cuvîntul şi a zis:
- Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
- Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentru ce atîta supărare în răspunsurile tale?
- Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
- v-aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
- Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
- Dar acum, vai! El m-a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
- M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
- Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
- Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
- Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mîinile celor răi.
- Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
- Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rinichii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
- mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
- Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
- Plînsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
- Totuşi n-am făcut nici o nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
- Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
- Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
- Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
- să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
- Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
|
|
|
|