|
Iov 36
- Elihu a urmat şi a zis:
- Aşteaptă puţin, şi voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.
- Îmi voi lua temeiurile de departe, şi voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
- Fii încredinţat, cuvîntările mele nu sunt minciuni, ci ai a face cu un om cu simţăminte curate.
- Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni; şi este puternic prin tăria priceperii Lui.
- El nu lasă pe cel rău să trăiască, şi face dreptate celui nenorocit.
- Nu-Şi întoarce ochii de asupra celor fără prihană, şi-i pune pe scaunul de domnie cu împăraţii, îi aşează pentru totdeauna ca să domnească.
- Se întîmplă să cadă în lanţuri, şi să fie prinşi în legăturile nenorocirii?
- Le pune înainte faptele lor, fărădelegile lor, mîndria lor.
- Îi înştiinţează ca să se îndrepte, îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.
- Dacă ascultă şi se supun, îşi sfîrşesc zilele în fericire, şi anii în bucurie.
- Dacă n-ascultă, pier ucişi de sabie, mor în orbirea lor.
- Nelegiuiţii se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănţuie;
- îşi pierd viaţa în tinereţă, mor ca cei desfrînaţi.
- Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, şi prin suferinţă îl înştiinţează.
- Şi pe tine te va scoate din strîmtoare, ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină, şi masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase.
- Dar dacă-ţi aperi pricina ca un nelegiuit, pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.
- Supărarea să nu te împingă la batjocură, şi mărimea preţului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!
- Oare ar ajunge strigătele tale să te scoată din necaz, şi chiar toate puterile pe care le-ai putea desfăşura?
- Nu suspina după noapte, care ia popoarele din locul lor.
- Fereşte-te să faci rău, căci suferinţa te îndeamnă la rău.
- Dumnezeu este mare în puterea Lui; cine ar putea să înveţe pe alţii ca El?
- Cine Îi cere socoteală de căile Lui, şi cine îndrăzneşte să-I spună: Faci rău?
- Nu uita să lauzi faptele Lui pe care toţi oamenii trebuie să le mărească!
- Orice om le priveşte, fiecare muritor le vede de departe.
- Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns.
- Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,
- pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.
- Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?
- Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adîncimile mării.
- Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană.
- Ia fulgerul în mînă, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.
- Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi pînă şi turmele Îi simt apropierea.
|
|
|
|