|
Iov 38
- Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
- Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?
- Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
- Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.
- Cine i-a Hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?
- Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
- atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
- Cine a închis marea cu porţi, cînd s-a aruncat din pîntecele mamei ei?
- Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric;
- cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;
- cînd am zis: Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?
- De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,
- ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?
- Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
- Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
- Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?
- Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
- Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
- Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
- Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
- Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
- Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
- pe care le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?
- Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?
- Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
- ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
- ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
- Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
- Din al cui sîn iese gheaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,
- ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?
- Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei sau să deslegi frînghiile Orionului?
- Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?
- Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?
- Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?
- Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: Iată-ne?
- Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
- Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,
- ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?
- Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
- cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?
- Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?
|
|
|
|