|
Judecători 16
- Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.
- S-a spus oamenilor din Gaza: Samson a venit aici. Şi l-au înconjurat, şi au pîndit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî.
- Samson a rămas culcat pînă la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vîrful muntelui din faţa Hebronului.
- După aceea a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.
- Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi i-au zis: Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare cîte o mie o sută de sicli din argint.
- Dalila i-a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.
- Samson i-a zis: Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.
- Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.
- Iar nişte oameni stăteau la pîndă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta Samson! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi cînd se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.
- Dalila i-a zis lui Samson: Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.
- El i-a zis: Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.
- Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Iar nişte oameni stăteau la pîndă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.
- Dalila i-a zis lui Samson: Pînă acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: N-ai decît să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţăsăturii.
- Şi ea le-a pironit cu un cui din lemn în pămînt. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Şi el s-a trezit din somn, şi a smuls cuiul din lemn din pămînt cu urzeală cu tot.
- Ea i-a zis: Cum poţi spune: Te iubesc! cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.
- Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,
- şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om.
- Dalila, văzînd că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să-i cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi au adus argintul în mîni.
- Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemînd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.
- Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Şi el s-a trezit din somn şi a zis: Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
- Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorît la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri din aramă. El învîrtea la rîşniţă în temniţă.
- Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.
- Şi domnitorii Filistenilor s-au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mîinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.
- Şi cînd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicînd: Dumnezeul nostru a dat în mîinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.
- În bucuria inimii lor, au zis: Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze! Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stîlpi.
- Şi Samson a zis tînărului care-l ţinea de mînă: Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe care se reazimă casa, şi să mă razim de ei.
- Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson, cum juca.
- Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!
- Şi Samson a îmbrăţişat amîndoi stîlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stînga.
- Samson a zis: Să mor împreună cu Filistenii! S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decît cei pe care-i omorîse în timpul vieţii.
- Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorît, şi l-au luat. Cînd s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.
|
|
|
|