|
Judecători 18
- În vremea aceea, nu era împărat în Israel; şi seminţia Daniţilor îşi cauta o moşie ca să se aşeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu-i căzuse la sorţi nici o moştenire în mijlocul semintiilor lui Israel.
- Fiii lui Dan au luat dintre ei toţi, din familiile lor, cinci oameni viteji pe care i-au trimis din Ţorea şi din Eştaol, să iscodească ţara şi s-o cerceteze. Ei le-au zis: Duceţi-vă şi cercetaţi ţara. Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, şi au rămas peste noapte acolo.
- Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s-au apropiat şi i-au zis: Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Şi ce ai aici?
- El le-a răspuns: Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, şi eu îi sunt preot.
- Ei i-au zis: Întreabă pe Dumnezeu, ca să ştim dacă vom avea noroc în călătoria noastră.
- Şi preotul le-a răspuns: Duceţi-vă în pace; călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului.
- Cei cinci oameni au plecat, şi au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniţilor, liniştit şi fără grijă; în ţară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniţi, şi n-aveau nici o legătură cu alţi oameni.
- S-au întors la fraţii lor în Ţorea şi Eştaol, şi fraţii lor le-au zis: Ce veste ne aduceţi?
- Haide au răspuns ei să ne suim împotriva lor; căci am văzut ţara, şi iată că era foarte bună. Ce! Staţi şi nu ziceţi nimic? Nu fiţi leneşi şi porniţi să puneţi stăpînire pe ţara aceasta.
- Cînd veţi intra în ea, veţi da peste un popor care stă fără frică. Ţara este mare, şi Dumnezeu a dat-o în mîinile voastre; este un loc unde nu lipseşte nimic din tot ce este pe pămînt.
- Şase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Ţorea şi Eştaol, încinşi cu armele lor de război.
- S-au suit, şi au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan).
- Au trecut de acolo în muntele lui Efraim şi au ajuns pînă la casa lui Mica.
- Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara Lais, au luat cuvîntul şi au zis fraţilor lor: Ştiţi că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit şi un chip turnat? Vedeţi acum ce aveţi de făcut.
- Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate!
- Cei şase sute de oameni din fiii lui Dan, încinşi cu armele lor de război, stăteau la intrarea porţii.
- Şi cei cinci oameni care se duseseră să iscodească ţara, s-au suit şi au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porţii cu cei şase sute de oameni, încinşi cu armele lor de război.
- Cînd au intrat în casa lui Mica, şi au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, şi chipul turnat, preotul le-a zis: Ce faceţi?
- Ei au răspuns: Taci, pune-ţi mîna la gură, şi vino cu noi; să ne fii părinte şi preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi unei familii din Israel?
- Preotul s-a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, şi chipul cioplit, şi s-a unit cu ceata poporului.
- Au pornit iarăşi la drum şi au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele şi calabalîcurile.
- După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strîns şi au urmărit pe fiii lui Dan.
- Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors şi i-au zis lui Mica: Ce ai, şi ce înseamnă gloata aceasta de oameni?
- El a răspuns: Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem, mi i-aţi luat împreună cu preotul şi aţi plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteţi, deci, să-mi spuneţi: Ce ai?
- Fiii lui Dan i-au zis: Să nu-ţi auzim glasul; căci altfel nişte oameni amărîţi se vor arunca asupra voastră, şi te vei perde şi pe tine şi pe cei din casa ta.
- Şi fiii lui Dan şi-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sunt mai tari decît el, s-a întors şi a venit acasă.
- Au ridicat, deci, ce făcuse Mica, şi au luat pe preotul care era în slujba lui, şi s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniştit şi în pace; l-au trecut prin ascuţişul săbiei, şi au ars cetatea.
- Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon, şi locuitorii ei n-aveau nici o legătură cu alţi oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, şi au locuit în ea;
- au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais.
- Au înălţat pentru ei chipul cioplit; şi Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, el şi fiii lui au fost preoţii seminţiei Daniţilor, pînă pe vremea robirii ţării.
- Au aşezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo.
|
|
|
|