Judecători 20 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Toţii copiii lui Israel au ieşit de la Dan pînă la Beer-Şeba şi ţara Galaadului, şi adunarea s-a strîns ca un singur om înaintea Domnului, la Miţpa. Căpeteniile întregului popor, toate seminţiile lui Israel, au venit în adunarea poporului lui Dumnezeu: erau patru sute de mii de oameni pedeştri, care scoteau sabia. Şi fiii lui Beniamin au auzit că se suiseră copiii lui Israel la Miţpa. Copiii lui Israel au zis: „Spuneţi cum s-a întîmplat această nelegiuire?” Atunci Levitul, bărbatul femeii care fusese ucisă, a luat cuvîntul şi a zis: „Ajunsesem, împreună cu ţiitoarea mea, la Ghibea lui Beniamin, ca să rămînem peste noapte acolo. Locuitorii din Ghibea s-au sculat împotriva mea, şi au înconjurat noaptea casa în care eram. Aveau de gînd să mă omoare, au siluit pe ţiitoarea mea, pînă cînd a murit. Mi-am luat ţiitoarea, şi am tăiat-o în bucăţi pe care le-am trimis în tot ţinutul moştenirii lui Israel; căci au săvîrşit o nelegiuire şi o mişelie în Israel. Iată-vă pe toţi, copii ai lui Israel; sfătuiţi-vă, şi luaţi o Hotărîre aici!” Tot poporul s-a sculat ca un singur om şi a zis: „Nici unul din noi să nu se ducă în cortul lui, şi nimeni să nu se întoarcă acasă. Iată acum ce vom face cetăţii Ghibea: să mergem împotriva ei după cum vom ieşi la sorţ. Să luăm din toate seminţiile lui Israel zece oameni din o sută, o sută dintr-o mie, şi o mie din zece mii; ei să se ducă să caute merinde pentru popor, pentruca, la întoarcerea lor, să facem cetăţii Ghibea din Beniamin potrivit cu toată mişelia pe care a făcut-o ea în Israel.” Astfel toţi bărbaţii lui Israel s-au strîns împotriva cetăţii, uniţi ca un singur om. Seminţiile lui Israel au trimis nişte oameni în toate familiile lui Beniamin, ca să-i spună: „Ce înseamnă nelegiuirea aceasta care s-a făcut între voi? Scoateţi afară acum pe oamenii aceia stricaţi din Ghibea, ca să-i omorîm şi să curăţim răul din mijlocul lui Israel.” Dar Beniamiţii n-au vrut să asculte glasul fraţilor lor, copiii lui Israel. Beniamiţii au ieşit din cetăţile lor, şi s-au strîns la Ghibea, ca să lupte împotriva copiilor lui Israel. Numărul Beniamiţilor ieşiţi în ziua aceea din cetăţi fost de douăzeci şi şase de mii de oameni, care scoteau sabia, fără să se mai socotească şi locuitorii din Ghibea, care alcătuiau şapte sute de oameni aleşi. În tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi care nu se slujeau de mîna dreaptă; toţi aceştia, aruncînd o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş. S-a făcut şi numărătoarea bărbaţilor lui Israel, în afară de ai lui Beniamin, şi s-a găsit patru sute de mii care scoteau sabia, toţi bărbaţii de război. Şi copiii lui Israel s-au sculat, s-au suit la Betel, şi au întrebat pe Dumnezeu, zicînd: „Cine din noi să se suie întîi ca să lupte împotriva fiilor lui Beniamin?” Domnul a răspuns: „Iuda să se suie întîi.” Copiii lui Israel au pornit dis-de-dimineaţă, şi au tăbărît la Ghibea. Şi bărbaţii lui Israel au înaintat ca să înceapă lupta împotriva bărbaţilor lui Beniamin, şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva lor înaintea cetăţii Ghibea. Fiii lui Beniamin au ieşit din Ghibea, şi în ziua aceea au culcat la pămînt douăzeci şi două de mii de oameni din Israel. Poporul, bărbaţii lui Israel, s-au îmbărbătat, şi s-au aşezat din nou în linie de bătaie în locul unde se aşezaseră în ziua întîi. Şi copiii lui Israel s-au suit, şi au plîns înaintea Domnului pînă seara; au întrebat pe Domnul, şi au zis: „Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă împotriva lui.” Copiii lui Israel au înaintat împotriva fiilor lui Beniamin, în ziua a doua. Şi în aceeaşi zi, Beniamiţii le-au ieşit înainte din Ghibea, şi iarăşi au culcat la pămînt optsprezece mii de oameni din copiii lui Israel, toţi în stare să poarte armele. Toţii copiii lui Israel şi tot poporul s-au suit şi au venit la Betel; au plîns şi au rămas acolo înaintea Domnului, au postit în ziua aceea pînă seara, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire înaintea Domnului. Şi copiii lui Israel au întrebat pe Domnul — acolo se găsea atunci chivotul legămîntului lui Dumnezeu, şi Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stătea pe vremea aceea înaintea lui Dumnezeu, şi au zis: „Să mai pornesc la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin sau să mă las?” Domnul a răspuns: „Suiţi-vă, căci mîine îi voi da în mîinile voastre.” Atunci Israel a pus nişte oameni la pîndă în jurul cetăţii Ghibea. Copiii lui Israel s-au suit împotriva fiilor lui Beniamin, a treia zi, şi s-au aşezat în linie de bătaie înaintea cetăţii Ghibea, ca şi în celelalte dăţi. Şi fiii lui Beniamin au ieşit înaintea poporului, şi au fost traşi departe de cetate. Au început să lovească de moarte în popor, ca şi în celelalte dăţi, pe drumurile cele mari, care suie: unul la Betel şi altul la Ghibea prin cîmpie, şi au ucis aproape treizeci de bărbaţi din Israel. Fiii lui Beniamin ziceau: „Iată-i bătuţi înaintea noastră ca şi mai înainte!” Dar copiii lui Israel ziceau: „Să fugim, şi să-i tragem departe de cetate la drumul mare.” Toţi bărbaţii lui Israel şi-au părăsit locurile, şi s-au înşiruit de bătaie la Baal-Tamar; şi oamenii lui Israel, care stăteau la pîndă, s-au aruncat din locul în care erau, din Maare-Ghibea. Zece mii de oameni aleşi din tot Israelul au ajuns înaintea cetăţii Ghibea. Lupta a fost aprigă, şi Beniamiţii nu-şi închipuiau prăpădul prin care aveau să treacă. Domnul a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel, şi copiii lui Israel au ucis în ziua aceea douăzeci şi cinci de mii o sută de oameni din Beniamin, toţi în stare să poarte armele. Fiii lui Beniamin credeau că bărbaţii lui Israel sunt bătuţi, căci aceştia făceau loc Beniamiţilor şi se bizuiau pe oamenii pe care-i puseseră la pîndă împotriva cetăţii Ghibea. Oamenii de la pîndă s-au aruncat repede asupra cetăţii Ghibea, au pornit înainte şi au trecut toată cetatea prin ascuţişul săbiei. După un semn asupra căruia se învoiseră cu bărbaţii lui Israel, cei de la pîndă aveau să facă să se înalţe din cetate un fum gros. Atunci bărbaţii lui Israel s-au întors în luptă. Beniaminţii le omorîseră aproape treizeci de oameni, şi ziceau: „Negreşit, iată-i bătuţi înaintea noastră ca în cea dintîi luptă!” Dar un fum gros începea să se înalţe atunci din cetate. Beniamiţii s-au uitat înapoi; şi iată că flăcările se ridicau din cetatea întreagă spre cer. Bărbaţii lui Israel se întorseseră; şi bărbaţii lui Beniamin s-au înspăimîntat, văzînd prăpădul care avea să-i ajungă. Au dat dosul înaintea bărbaţilor lui Israel, şi au fugit pe calea care duce în pustie., Dar năvălitorii s-au luat după ei, iar pe cei ce ieşiseră din cetate i-au culcat la pămînt, căci îi prinseseră la mijloc. Au înconjurat pe Beniamin, l-au gonit şi l-au zdrobit de îndată ce voia să se odihnească, pînă în faţa cetăţii Ghibea înspre soare răsare. Optsprezece mii de bărbaţi au căzut din Beniamin, toţi voinici. Din cei ce au dat dosul ca să fugă spre pustie la stînca Rimon, bărbaţii lui Israel au nimicit cinci mii pe drumuri; i-au urmărit pînă la Ghideom, şi au ucis din ei două mii. Întreg numărul Beniamiţilor care au pierit în ziua aceea a fost de douăzeci şi cincii de mii de oameni în stare să poarte armele, toţi voinici. Şase sute de oameni erau cei ce dăduseră dosul şi fugiseră spre pustie la stînca Rimon; acolo au rămas patru luni. Bărbaţii lui Israel s-au întors la fiii lui Beniamin, şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei, de la oamenii din cetăţi pînă la dobitoace, şi tot ce au găsit. Au pus, de asemenea, foc tuturor cetăţilor pe care le-au găsit în cale.