|
Judecători 21
- Bărbaţii lui Israel juraseră la Miţpa, zicînd: Nici unul din noi să nu-şi dea fata după un Beniamit.
- Poporul a venit la Betel, şi a stat înaintea lui Dumnezeu pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,
- şi au zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce s-a întîmplat aşa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?
- A doua zi, poporul s-a sculat dis-de-dimineaţă; au zidit acolo un altar, şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire.
- Copiii lui Israel au zis: Cine dintre toate seminţiile lui Israel nu s-a suit la adunare înaintea Domnului? Căci făcuseră un jurămînt mare împotriva oricui nu s-ar sui la Domnul la Miţpa, şi ziseseră: Să fie pedepsit cu moartea.
- Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, şi ziceau: Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel.
- Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viaţă, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?
- Ei au zis deci: Este cineva dintre seminţiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Miţpa? Şi nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.
- Au făcut numărătoarea poporului, şi nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.
- Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de ostaşi, dîndu-le porunca aceasta: Duceţi-vă, şi treceţi prin ascuţişul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile şi copiii.
- Iată ce să faceţi: să nimiciţi cu desăvîrşire orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat.
- Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, care nu se culcaseră cu bărbat, şi le-au adus în tabără la Silo, care este în ţara Canaanului.
- Toată adunarea a trimis soli să vorbească fiilor lui Beniamin care erau la stînca Rimon, şi să le vestească pacea.
- În timpul acela Beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de neveste acelea pe care le lăsaseră cu viaţă din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.
- Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în seminţiile lui Israel.
- Bătrînii adunării au zis: Cum să facem rost de neveste pentru cei rămaşi, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?
- Şi au zis: Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-şi păstreze moştenirea, ca să nu se şteargă o seminţie din Israel.
- Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!
- Şi au zis: Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miazănoapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, şi la miazăzi de Lebona.
- Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: Duceţi-vă şi staţi la pîndă în vii.
- Uitaţi-vă, şi cînd veţi vedea pe fetele din Silo ieşind să joace, să ieşiţi din vii, să vă luaţi fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, şi să vă duceţi în ţara lui Beniamin.
- Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: Daţi-ni-le nouă, căci n-am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-aţi dat: numai atunci, aţi fi vinovaţi.
- Fiii lui Beniamin au făcut aşa: şi-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe care le-au răpit; apoi au plecat şi s-au întors în moştenirea lor; au zidit iarăşi, cetăţile, şi au locuit acolo.
- Şi în acelaşi timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminţia lui şi în familia lui, şi s-a întors fiecare în moştenirea lui.
- Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea.
|
|
|
|