|
Luca 7
- După ce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
- Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
- Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
- Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: Face să-i faci acest bine;
- căci iubeşte neamul nostru, şi el ne-a zidit sinagoga.
- Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperemîntul meu.
- De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
- Căci şi eu, care sunt sub stăpînirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: Du-te! şi se duce; altuia: Vino! şi vine; şi robului meu: Fă cutare lucru! şi-l face.
- Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul, care mergea după El şi a zis: Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atît de mare.
- Cînd s-au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
- În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
- Cînd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
- Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: Nu plînge!
- Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau, s-au oprit. El a zis: Tinerelule, scoală-te, îţi spun!
- Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
- Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: Un mare prooroc s-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
- Vestea aceasta despre Isus s-a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.
- Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
- Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?
- Aceştia, cînd s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?
- Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
- Şi, drept răspuns, le-a zis: Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
- Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.
- După ce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
- Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraţilor.
- Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.
- El este acela despre care este scris: Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.
- Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
- Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
- dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
- Cu cine voi asemăna, deci, pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
- Seamănă cu nişte copii, care stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: V-am cîntat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cîntat de jale, şi n-aţi plîns.
- În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîine, nici bînd vin, şi ziceţi: Are drac.
- A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.
- Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.
- Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
- Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
- şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
- Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care-L poftise, şi-a zis: Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.
- Isus a luat cuvîntul, şi i-a zis: Simone, am să-ţi spun ceva. Spune, Învăţătorule I-a răspuns el.
- Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
- Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amîndoi. Spune-Mi, deci, care din ei îl va iubi mai mult?
- Simon I-a răspuns: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Isus i-a zis: Drept ai judecat.
- Apoi S-a întors spre femeie şi i-a zis lui Simon: Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
- Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
- Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
- De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
- Apoi a zis femeii: Iertate îţi sunt păcatele!
- Cei ce şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?
- Dar Isus a zis femeii: Credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace.
|
|
|
|