|
Luca 24
- În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
- Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,
- au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
- Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
- Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
- Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe cînd era încă în Galilea,
- cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mîinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.
- Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
- La întoarcerea lor de la mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
- Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele.
- Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
- Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decît fîşiile de pînză, care stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.
- În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
- şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
- Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
- Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
- El le-a zis: Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Şi ei s-au oprit, uitîndu-se trişti.
- Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întîmplat în el zilele acestea?
- Ce? le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: Ce s-a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
- Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?
- Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de cînd s-au întîmplat aceste lucruri.
- Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormînt,
- nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
- Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
- Atunci Isus le-a zis: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
- Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?
- Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
- Cînd s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
- Dar ei au stăruit de El, şi au zis: Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut. Şi a intrat să rămînă cu ei.
- Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pîinea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, şi le-a dat-o.
- Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
- Şi au zis unul către altul: Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?
- S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
- şi zicînd: A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.
- Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pîinii.
- Pe cînd vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: Pace vouă!
- Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
- Dar El le-a zis: Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gînduri în inimă?
- Uitaţi-vă la mîinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.
- (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mîinile şi picioarele Sale.)
- Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mîncare?
- I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
- El le-a luat, şi a mîncat înaintea lor.
- Apoi le-a zis: Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.
- Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
- Şi le-a zis: Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
- Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.
- Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
- Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.
- El i-a dus afară pînă spre Betania. Şi-a ridicat mîinile, şi i-a binecuvîntat.
- Pe cînd îi binecuvînta, S-a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
- După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
- Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.
|
|
|
|