|
Matei 17
- După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.
- El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.
- Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El.
- Petru a luat cuvîntul şi i-a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.
- Pe cînd vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!
- Cînd au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pămînt, şi s-au înspăimîntat foarte tare.
- Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei, şi le-a zis: Sculaţi-vă, nu vă temeţi!
- Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni, decît pe Isus singur.
- Pe cînd se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare: Să nu spuneţi nimărui de vedenia aceasta, pînă va învia Fiul omului din morţi.
- Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: Oare de ce zic cărturarii că întîi trebuie să vină Ilie?
- Drept răspuns, Isus le-a zis: Este adevărat că trebuie să vină întîi Ilie, şi să aşeze din nou toate lucrurile.
- Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.
- Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
- Cînd au ajuns la norod, a venit un om, care a căzut în genunchi înaintea lui Isus, şi I-a zis:
- Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic, şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc, şi de multe ori cade în apă.
- L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.
- O, neam necredincios şi pornit la rău! a răspuns Isus. Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.
- Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
- Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: Noi de ce n-am putut să-l scoatem?
- Din pricina puţinei voastre credinţe le-a zis Isus. Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici colo şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.
- Dar acest soi de draci nu iese afară decît cu rugăciune şi cu post.
- Pe cînd stăteau în Galilea, Isus le-a zis: Fiul omului trebuie să fie dat în mîinile oamenilor.
- Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia. Ucenicii s-au întristat foarte mult.
- Cînd au ajuns în Capernaum, cei ce strîngeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?
- Ba da a zis Petru. Şi cînd a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, şi i-a zis: Ce crezi, Simone? Împăraţii pămîntului de la cine iau dări sau biruri? de la fiii lor sau de la străini?
- Petru I-a răspuns: De la străini. Şi Isus i-a zis: Aşadar fiii sunt scutiţi.
- Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întîi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.
|
|
|
|