|
Matei 18
- În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?
- Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor,
- şi le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
- De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.
- Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.
- Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.
- Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!
- Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul veşnic.
- Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.
- Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.
- Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut.
- Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?
- Şi, dacă i se întîmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră.
- Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
- Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
- Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
- Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.
- Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pămînt, va fi dezlegat în cer.
- Vă mai spun iarăşi, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
- Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.
- Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?
- Isus i-a zis: Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.
- De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
- A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.
- Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
- Robul s-a aruncat la pămînt, i s-a închinat şi a zis: Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.
- Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, şi i-a iertat datoria.
- Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi-l strîngea de gît, zicînd: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.
- Tovarăşul lui s-a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea: Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.
- Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria.
- Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s-au întristat foarte mult, şi s-au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.
- Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i-a zis: Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
- Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?
- Şi stăpînul s-a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
- Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.
|
|
|
|