Plângerile 3 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Eu sunt omul care a văzut suferinţa sub nuiaua urgiei Lui. El m-a dus, m-a mînat în întuneric, şi nu în lumină. Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua. Mi-a prăpădit carnea şi pielea, şi mi-a zdrobit oasele. A făcut zid împrejurul meu, şi m-a înconjurat cu otravă şi durere. Mă aşează în întuneric, ca pe cei morţi pentru totdeauna. M-a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m-a pus în lanţuri grele. Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea. Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi-a strîmbat cărările. Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într-un loc ascuns. Mi-a abătut căile, şi apoi s-a aruncat pe mine, şi m-a pustiit. Şi-a încordat arcul, şi m-a pus ţintă săgeţii Lui. În rinichi mi-a înfipt săgeţile din tolba Lui. Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sunt pus în cîntece de batjocură de ei. M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin. Mi-a sfărîmat dinţii cu pietre, m-a acoperit cu cenuşă. Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea. Şi am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.” „Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!” Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine. Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfîrşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz; să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea; să dea obrazul celui ce-l loveşte, şi să se sature de ocări. Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăşi de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor. Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări, cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt, cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul? Cine a spus şi s-a întîmplat ceva fără porunca Domnului? Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele? De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui! Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul. Să ne înălţăm şi inimile cu mîinile spre Dumnezeu din cer, zicînd: „Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!” În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă. Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră. Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare. Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră. De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire. Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu. Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz, pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea. Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele. Cei ce mă urăsc fără temei, m-au gonit ca pe o pasăre. Voiau să-mi nimicească viaţa într-o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine. Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: „Sunt perdut!” Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii. Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.” În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: „Nu te teme!” Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa! Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate. Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea. Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea, cuvîntările potrivnicilor mei, şi planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea. Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sunt cîntecul lor de batjocură. Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor! Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor! Urmăreşte-i, în mînia Ta, şi şterge-i de sub ceruri, Doamne!”