|
Psalmii 77
- Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, şi El mă va asculta.
- În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mîinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mîngîiere.
- Mi-aduc aminte de Dumnezeu, şi gem; mă gîndesc adînc în mine, şi mi se mîhneşte duhul.
- Tu îmi ţii ploapele deschise; şi, de mult ce mă frămînt, nu pot vorbi.
- Mă gîndesc la zilele de demult, la anii de odinioară.
- Mă gîndesc la cîntările mele noaptea, cuget adînc în lăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gînduri, şi zic:
- Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Şi nu va mai fi El binevoitor?
- S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduinţa Lui pentru totdeauna?
- A uitat Dumnezeu să aibă milă? Şi-a tras El, în mînia Lui, înapoi îndurarea?
- Atunci îmi zic: Ceeace mă face să sufăr, este că dreapta Celui Prea Înalt nu mai este aceeaş...
- Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;
- da, mă voi gîndi la toate lucrările Tale, şi voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
- Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?
- Tu eşti Dumnezeul, care faci minuni; Tu Ţi-ai arătat puterea printre popoare.
- Prin braţul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov şi ai lui Iosif.
- Cînd Te-au văzut apele, Dumnezeule, cînd Te-au văzut apele, s-au cutremurat, şi adîncurile s-au mişcat.
- Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, şi săgeţile Tale au sburat în toate părţile.
- Tunetul Tău a isbucnit în vîrtej de vînt, fulgerile au luminat lumea: pămîntul s-a mişcat şi s-a cutremurat.
- Ţi-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, şi nu Ţi s-au mai cunoscut urmele.
- Ai povăţuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mîna lui Moise şi Aaron.
|
|
|
|