Psalmii 78 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Ascultă, poporul meu, învăţăturile mele! Luaţi aminte la cuvintele gurii mele! Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi. Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui, şi minunile pe care le-a făcut. El a pus o mărturie în Iacov, a dat o lege în Israel, şi a poruncit părinţilor noştri să-şi înveţe în ea copiii, ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei, de copiii care se vor naşte, şi cari, cînd se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui. Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam, care n-avea o inimă tare, şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu! Fiii lui Efraim, înarmaţi şi trăgînd cu arcul, au dat dosul în ziua luptei, pentru că n-au ţinut legămîntul lui Dumnezeu, şi n-au voit să umble întocmai după Legea Lui. Au dat uitării lucrările Lui, minunile Lui pe care li le arătase. Înaintea părinţilor lor, El făcuse minuni în ţara Egiptului, în cîmpia Ţoan. A despărţit marea, şi le-a deschis un drum prin ea, ridicînd apele ca un zid. I-a călăuzit ziua cu un nor, şi toată noaptea cu lumina unui foc strălucitor. A despicat stînci în pustie, şi le-a dat să bea ca din nişte valuri cu ape multe. A făcut să ţîşnească izvoare din stînci, şi să curgă ape ca nişte rîuri. Dar ei tot n-au încetat să păcătuiască împotriva Lui, n-au încetat să se răzvrătească împotriva Celui Prea Înalt în pustie. Au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerînd mîncare după poftele lor. Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, şi au zis: „Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în pustie? Iată că El a lovit stînca, de au curs ape, şi s-au vărsat şiroaie. Dar va putea El să dea şi pîine sau să facă rost de carne poporului Său?” Domnul a auzit, şi S-a mîniat. Un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, şi s-a stîrnit împotriva lui Israel mînia Lui, pentru că n-au crezut în Dumnezeu, pentru că n-au avut încredere în ajutorul Lui. El a poruncit norilor de sus, şi a deschis porţile cerurilor: a plouat peste ei mană de mîncare, şi le-a dat grîu din cer. Au mîncat cu toţii pîinea celor mari, şi le-a trimis mîncare să se sature. A pus să sufle în ceruri vîntul de răsărit, şi a adus, prin puterea Lui, vîntul de miazăzi. A plouat peste ei carne ca pulberea, şi păsări înaripate, cît nisipul mării; le-a făcut să cadă în mijlocul taberii lor, de jur împrejurul locuinţelor lor. Ei au mîncat şi s-au săturat din destul: Dumnezeu le-a dat ce doriseră. Dar n-apucaseră să-şi stîmpere bine pofta, mîncarea le era încă în gură, cînd s-a stîrnit mînia lui Dumnezeu împotriva lor, a lovit de moarte pe cei mai tari din ei, şi a doborît pe tinerii lui Israel. Cu toate acestea, ei n-au încetat să păcătuiască, şi n-au crezut în minunile Lui. De aceea, El le-a curmat zilele ca o suflare, le-a curmat anii printr-un sfîrşit năpraznic. Cînd îi lovea de moarte, ei Îl căutau, se întorceau şi se îndreptau spre Dumnezeu; îşi aduceau aminte că Dumnezeu este Stînca lor, şi că Dumnezeul Autoputernic este Izbăvitorul lor. Dar Îl înşelau cu gura, şi-L minţeau cu limba. Inima nu le era tare faţă de El, şi nu erau credincioşi legămîntului Său. Totuş, în îndurarea Lui, El iartă nelegiuirea şi nu nimiceşte; Îşi opreşte de multe ori mînia şi nu dă drumul întregii Lui urgii. El Şi-a adus, deci, aminte că ei nu erau decît carne, o suflare care trece şi nu se mai întoarce. Decîteori s-au răzvrătit ei împotriva Lui în pustie! Decîteori L-au mîniat ei în pustietate! Da, n-au încetat să ispitească pe Dumnezeu, şi să întărîte pe Sfîntul lui Israel. Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua, cînd i-a izbăvit de vrăjmaş, de minunile pe care le-a făcut în Egipt, şi de semnele Lui minunate din cîmpia Ţoan. Cum le-a prefăcut rîurile în sînge, şi n-au putut să bea din apele lor. Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mîncat, şi broaşte, care i-au nimicit. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor. Cum le-a prăpădit viile, bătîndu-le cu piatră, şi smochinii din Egipt cu grindină. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului. El Şi-a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri. Cum Şi-a dat drum slobod mîniei, nu le-a scăpat sufletul de la moarte, şi le-a dat viaţa pradă molimei; cum a lovit pe toţi întîii-născuţi din Egipt, pîrga puterii în corturile lui Ham. Cum a pornit pe poporul Său ca pe nişte oi, şi i-a povăţuit ca pe o turmă în pustie. Cum i-a dus fără nici o grijă, ca să nu le fie frică, iar marea a acoperit pe vrăjmaşii lor. Cum i-a adus spre hotarul Lui cel Sfînt, spre muntele acesta pe care dreapta Lui l-a cîştigat. Cum a izgonit neamurile dinaintea lor, le-a împărţit ţara în părţi de moştenire, şi a pus seminţiile lui Israel să locuiască în corturile lor. Dar ei au ispitit pe Dumnezeul Prea Înalt, s-au răzvrătit împotriva Lui, şi n-au ţinut poruncile Lui. Ci s-au depărtat şi au fost necredincioşi, ca şi părinţii lor, s-au abătut la o parte, ca un arc înşelător, L-au supărat prin înălţimile lor, şi I-au stîrnit gelozia cu idolii lor. Dumnezeu a auzit, şi Ş-a mîniat, şi a urgisit rău de tot pe Israel. A părăsit locuinţa Lui din Silo, cortul în care locuia între oameni. Şi-a dat slava pradă robiei, şi măreţia Lui în mîinile vrăjmaşului. A dat pradă săbiei pe poporul Lui, şi S-a mîniat pe moştenirea Lui. Pe tinerii lui i-a ars focul, şi fecioarele lui n-au mai fost sărbătorite cu cîntări de nuntă. Preoţii săi au căzut ucişi de sabie, şi văduvele lui nu s-au bocit. Atunci Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin, şi a lovit pe potrivnicii Lui, care fugeau, acoperindu-i cu veşnică ocară. Însă a lepădat cortul lui Iosif, şi n-a ales seminţia lui Efraim; ci a ales seminţia lui Iuda, muntele Sionului, pe care-l iubeşte. Şi-a zidit Sfîntul locaş ca cerurile de înalt, şi tare ca pămîntul pe care l-a întemeiat pe veci. A ales pe robul Său David, şi l-a luat de la staulele de oi. L-a luat dindărătul oilor, care alăptau, ca să pască pe poporul Său Iacov, şi pe moştenirea Sa Israel. Şi David i-a cîrmuit cu o inimă neprihănită, şi i-a povăţuit cu mîni pricepute.