|
Romani 10
- Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mîntuiţi.
- Le mărturisesc că ei au rîvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere:
- pentru că, întrucît n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.
- Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.
- În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea, va trăi prin ea.
- Pe cînd iată cum vorbeşte neprihănirea pe care o dă credinţa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui în cer? (Să pogoare adică pe Hristos din cer).
- Sau: Cine se va pogorî în Adînc? (Să scoale adică pe Hristos din morţi).
- Ce zice ea deci? Cuvîntul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta. Şi cuvîntul acesta este cuvîntul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
- Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.
- Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire,
- după cum zice Scriptura: Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine.
- În adevăr, nu este nici o deosebire între Iudeu şi Grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă.
- Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mîntuit.
- Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
- Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimeşi? După cum este scris: Cît de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!
- Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?
- Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos.
- Dar eu întreb: N-au auzit ei? Ba da; căci glasul lor a răsunat prin tot pămîntul, şi cuvintele lor au ajuns pînă la marginile lumii.
- Dar întreb iarăşi: N-a ştiut Israel lucrul acesta? Ba da; căci Moise, cel dintîi, zice: Vă voi întărîta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţîţa mînia printr-un neam fără pricepere.
- Şi Isaia merge cu îndrăzneala pînă acolo că zice: Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.
- Pe cînd, despre Israel zice: Toată ziua Mi-am întins mîinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.
|
|
|
|