1 Impăraţi 20 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strîns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: „Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei.” Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! sunt al tău cu tot ce am.” Solii s-au întors, şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: „Am trimis să-ţi spună: „Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi. De aceea, voi trimite mîine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mîna pe tot ce ai mai scump, şi vor lua.” Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrînii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul; căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!” Toţi bătrînii şi tot poporul i-au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.” Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: „Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întîia dată; dar lucrul acesta, nu-l pot face.” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul. Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mîna întregului popor care mă urmează!” Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!” Cînd a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii. Dar iată că un prooroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Vezi toată această mulţime mare? O voi da astăzi în mîinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul.” Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: „Prin slujitorii mai marilor peste ţinuturi.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu”. Atunci Ahab a numărat slujitorii mai marilor peste ţinuturi, şi s-au găsit două sute treizeci şi doi; şi după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii. Au făcut o ieşire pela miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau. Slujitorii mai marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintîi. Ben-Hadad a cercetat, şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.” El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii; şi chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.” Cînd au ieşit din cetate slujitorii mai marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma, a lovit fiecare pe omul dinaintea lui, şi Sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi. Împăratul lui Israel a eşit, a lovit caii şi carele, şi a pricinuit Sirienilor o mare înfrîngere. Atunci proorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel, şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.” Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decît noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei. Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui, şi înlocuieşte-i cu căpetenii; şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atîţia cai şi tot atîtea care. Apoi să ne batem cu ei în cîmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei.” El i-a ascultat, şi a făcut aşa. În anul următor Ben-Hadad a numărat pe Sirieni, şi s-a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel. Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde, şi au ieşit în întîmpinarea Sirienilor. Au tăbărît în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe cînd Sirienii umpleau ţara. Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că Sirienii au zis: „Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor” voi da toată această mare mulţime în mîinile tale, şi veţi şti că Eu sunt Domnul.” Au stat tăbărîţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui Israel au omorît Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într-o zi. Ceilalţi au fugit în cetatea Afec, şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră. Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi; să ne încingem, deci, coapsele cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre, şi să ieşim la împăratul lui Israel: poate că te va lăsa cu viaţă.” Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel, şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: „Lasă-mă cu viaţă!” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!” Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun, şi s-au grăbit să-l ia pe cuvînt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el, şi Ahab l-a suit în carul lui. Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu” a răspuns Ahab „îţi voi da drumul, făcînd un legămînt.” A făcut legămînt cu el, şi i-a dat drumul. Unul din fiii proorocilor a zis tovarăşului său, după porunca Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească. Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, cînd vei pleca de la mine, te va omorî un leu. Şi cînd a plecat de la el, l-a întîlnit un leu şi l-a omorît. A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit, şi l-a rănit. Proorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului, şi s-a legat la ochi. Cînd a trecut împăratul proorocul a strigat, şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicînd: „Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui sau vei plăti un talant din argint!” Şi pe cînd robul tău făcea cîte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osînda; tu însuţi ai rostit-o.” Îndată proorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din prooroci. El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că ai lăsat să-ţi scape din mîni omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, şi poporul tău pentru poporul lui.” Împăratul lui Israel s-a dus acasă, trist şi mînios, şi a ajuns la Samaria.