|
1 Impăraţi 21
- După aceste lucruri, iată ce s-a întîmplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, lîngă casa lui Ahab, împăratul Samariei.
- Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: Dă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. În locul ei îţi voi da o vie mai bună sau dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în argint.
- Dar Nabot a răspuns lui Ahab: Să mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!
- Ahab a intrat în casă, trist şi mîniat, din pricina cuvintelor pe care i le spusese Nabot din Izreel: Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei! Şi s-a culcat pe pat, şi-a întors faţa, şi n-a mîncat nimic.
- Nevastă-sa Izabela a venit la el, şi i-a zis: Pentru ce îţi este tristă inima şi nu mănînci?
- El i-a răspuns: Am vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: Dă-mi via ta pe preţ din argint; sau, dacă vrei, îţi voi da o altă vie în locul ei. Dar el a zis: Nu pot să-ţi dau via mea!
- Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: Oare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi mănîncă şi fii cu inima veselă, căci eu îţi voi da via lui Nabot din Izreel!
- Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimis bătrînilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.
- Iată ce a scris în aceste scrisori: Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,
- şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul! Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară.
- Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrînii şi dregatorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
- Au vestit un post, şi au pus pe Nabot în fruntea poporului.
- Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat în faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabot: Nabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul! Apoi l-au scos afară din cetate, l-au împroşcat cu pietre, şi a murit.
- Şi au trimis să spună Izabelei: Nabot a fost împroşcat cu pietre, şi a murit.
- Cînd a auzit Izabela că Nabot fusese împroşcat cu pietre şi că murise, i-a zis lui Ahab: Scoală-te şi ia în stăpînire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ din argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.
- Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia în stăpînire.
- Atunci cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
- Scoală-te şi pogoară-te înaintea lui Ahab, împăratul lui Israel la Samaria; iată-l, este în via lui Nabot, unde s-a pogorît s-o ia în stăpînire.
- Să-i spui: Aşa vorbeşte Domnul: Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ? Şi să-i mai spui: Aşa vorbeşte Domnul: Chiar în locul unde au lins cînii sîngele lui Nabot, vor linge cînii şi sîngele tău.
- Ahab i-a zis lui Ilie: M-ai găsit, vrăjmaşule? Şi el a răspuns: Te-am găsit, pentru că te-ai vîndut ca să faci ce este rău înaintea Domnului.
- Iată ce zice Domnul: Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
- şi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mîniat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.
- Domnul a vorbit şi despre Izabela şi a zis: Cînii vor mînca pe Izabela lîngă întăritura Izreelului.
- Cine va muri în cetate din casa lui Ahab, va fi mîncat de cîni, iar cine va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului.
- N-a fost nimeni care să se fi vîndut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab pe care nevastă-sa Izabela îl aţîţa la aceasta.
- El a lucrat în chipul cel mai urîcios, mergînd după idoli, cum făceau Amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
- După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea încet.
- Şi cuvîntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel:
- Ai văzut cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentru că s-a smerit înaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea în timpul vieţii lui; ci în timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!
|
|
|
|