|
2 Impăraţi 5
- Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpînului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe Sirieni. Dar omul acesta tare şi viteaz era lepros.
- Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
- Şi ea a zis stăpînei sale: Oh, dacă domnul meu ar fi la proorocul acela din Samaria, proorocul l-ar tămădui de lepra lui!
- Naaman s-a dus şi a spus stăpînului său: Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.
- Şi împăratul Siriei a zis: Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel. A plecat, luînd cu el zece talanţi din argint, şase mii de sicli din aur, şi zece haine de schimb.
- A dus împăratului lui Israel scrisoarea, care glăsuia aşa: Acum, cînd vei primi scrisoarea acasta, vei ştii că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.
- După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi, deci, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.
- Cînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfîşiat hainele, a trimis să spună împăratului: Pentru ce ţi-ai sfîşiat hainele? Lasă-l să vină la mine, şi va şti că este un prooroc în Israel.
- Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.
- Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.
- Naaman s-a mîniat, şi a plecat, zicînd: Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mîna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
- Nu sunt oare rîurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decît toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat? Şi s-a întors şi a plecat plin de mînie.
- Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: Scaldă-te, şi vei fi curat.
- S-a pogorît atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.
- Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pămîntul, decît în Israel. Şi acum, primeşte, rogu-te, un dar din partea robului tău.
- Elisei a răspuns: Viu este Domnul, al cărui slujitor sunt, că nu voi primi. Naaman a stăruit de el să primească, dar el n-a vrut.
- Atunci Naaman a zis: Fiindcă nu vrei să primeşti tu, îngăduie să se dea robului tău pămînt cît pot duce doi catîri; căci robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.
- Iată totuşi ce rog pe Domnul să ierte robului tău: cînd stăpînul meu intră în casa lui Rimon să se închine acolo şi se sprijineşte pe mîna mea, mă închin şi eu în casa lui Rimon: să ierte Domnul pe robul tău, cînd mă voi închina în casa lui Rimon!
- Elisei i-a zis Du-te în pace.
- Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis în sine: Iată că stăpînul meu a cruţat pe Sirianul acela Naaman, şi n-a primit din mîna lui ce adusese. Viu este Domnul că voi alerga după el, şi voi căpăta ceva de la el.
- Şi Ghehazi a alergat după Naaman. Naaman, cînd l-a văzut alergînd după el, s-a dat jos din car ca să-i iasă înainte şi a zis: Este bine totul?
- El a răspuns: Totul este bine. Stăpînul meu mă trimite să-ţi spun: Iată că au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraim, dintre fiii proorocilor; dă-mi pentru ei, te rog, un talant din argint şi două haine de schimb.
- Naaman a zis: Fă-mi plăcerea şi ia doi talanţi. A stăruit de el, şi a legat doi talanţi din argint în doi saci, împreună cu două haine de schimb, şi a pus pe doi din slujitorii săi să le ducă înaintea lui Ghehazi.
- Ajungînd la deal, Ghehazi le-a luat din mîinile lor, şi le-a pus în casă. Apoi a dat drumul oamenilor acelora care au plecat.
- După aceea s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea stăpînului său. Elisei i-a zis: De unde vii, Ghehazi? El a răspuns: Robul tău nu s-a dus nicăieri.
- Dar Elisei i-a zis: Oare n-a fost duhul meu cu tine, cînd a lăsat omul acela carul şi a venit înaintea ta? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, oi, boi, robi şi roabe?
- Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămînţa ta pentru totdeauna. Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
|
|
|
|