2 Impăraţi 6 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Fiii proorocilor i-au zis lui Elisei: „Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strîmt pentru noi. Haide pînă la Iordan; ca să luăm de acolo fiecare cîteo bîrnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit.” Elisei a răspuns: „Duceţi-vă.” Şi unul din ei a zis: „Fii bun şi vino cu slujitorii tăi.” El a răspuns: „Voi merge!” A plecat, deci, cu ei. Ajungînd la Iordan, au tăiat lemne. Şi pe cînd tăia unul din ei o bîrnă, a căzut ferul de la secure în apă. El a strigat: „Ah! domnul meu, era împrumutat!” Omul lui Dumnezeu a zis: „Unde a căzut?” Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată din lemn, a aruncat-o în locul acela, şi ferul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: „Ridică-l!” Şi a întins mîna, şi l-a luat. Împăratul Siriei era în război cu Israel. Şi, într-un sfat pe care l-a ţinut cu slujitorii săi, a zis: „Tabăra mea va fi în cutare loc.” Dar omul lui Dumnezeu a trimis să spună împăratului lui Israel: „Fereşte-te să treci pe lîngă locul acela, căci acolo sunt ascunşi Sirienii.” Şi împăratul lui Israel a trimis nişte oameni să stea la pîndă spre locul pe care i-l spusese şi despre care îl înştiinţase omul lui Dumnezeu. Aceasta s-a întîmplat nu odată, nici de două ori. Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi, şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?” Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar proorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.” A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea, şi au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decît cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. Sirienii s-au pogorît la Elisei. El a făcut atunci următoarea rugăciune către Domnul: „Loveşte, rogu-Te, pe poporul acesta cu orbire.” Şi Domnul i-a lovit cu orbire, după cuvîntul lui Elisei. Elisei le-a zis: „Nu este aceasta calea, şi nu este aceasta cetatea; veniţi după mine, şi vă voi duce la omul pe care-l căutaţi.” Şi i-a dus la Samaria. Cînd au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii oamenilor acestora, să vadă!” Şi Domnul le-a deschis ochii, şi au văzut că erau în mijlocul Samariei. Împăratul lui Israel, văzîndu-i, i-a zis lui Elisei: „Să-i măcelăresc, să-i măcelăresc, părinte?” „Să nu-i măcelăreşti” a răspuns Elisei. „Obicinuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pîine şi apă, ca să mănînce şi să bea; apoi să se ducă la stăpînul lor.” Împăratul lui Israel le-a dat un prînz mare, şi ei au mîncat şi au băut; apoi le-a dat drumul, şi au plecat la stăpînul lor. Şi oştile Sirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel. După aceea Ben-Haded, împăratul Siriei, strîngîndu-şi toată oştirea, s-a suit şi a împresurat Samaria. În Samaria a fost o mare foamete, şi atît de mult au strîmtorat-o încît un cap de măgar preţuia optzeci de sicli din argint, şi un sfert de cab de găinaţ de porumbel cinci sicli din argint. Şi pe cînd trecea împăratul pe zid, o femeie i-a strigat: „Scapă-mă, împărate, domnul meu!” El a răspuns: „Dacă nu te scapă Domnul, cu ce să te scap eu? Cu venitul ariei sau al teascului?” Şi împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: „Dă-mi pe fiul tău să-l mîncăm astăzi, şi mîine vom mînca pe fiul meu.” Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mîncat. Şi în ziua următoare i-am zis: „Dă pe fiul tău să-l mîncăm.” Dar ea a ascuns pe fiul ei.” Cum a auzit împăratul cuvintele acestei femei, şi-a rupt hainele, cînd stătea pe zid. Şi poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac de păr pe trup. Împăratul a zis: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămîne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!” Elisei şedea în casă, şi bătrînii şedeau lîngă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrînilor: „Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Cînd va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpînului său în urma lui?” Pe cînd le vorbea el încă, solul se şi pogorîse la el, şi împăratul a zis: „Iată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?”