Exodul 13 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: „Pune-Mi deoparte ca Sfînt pe orice întîi-născut, pe orice întîi-născut dintre copiii lui Israel, atît dintre oameni cît şi dintre dobitoace: este al Meu.” Moise a zis poporului: „Aduceţi-vă aminte de ziua aceasta, cînd aţi ieşit din Egipt, din casa robiei; căci cu mînă puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mîncaţi pîine dospită. Astăzi ieşiţi, în luna spicelor. Cînd te va duce Domnul în ţara Canaaniţilor, Hetiţilor, Amoriţilor, Heviţilor şi Iebusiţilor pe care a jurat părinţilor tăi că ţi-o va da, ţară unde curge lapte şi miere, să ţii următoarea slujbă în luna aceasta. Timp de şapte zile, să mănînci azimi; iar în ziua a şaptea să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. În timpul celor şapte zile, să mîncaţi azimi; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea ţării tale. Să spui atunci fiului tău: „Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine cînd am ieşit din Egipt.” Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochii tăi, pentru ca legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mînă puternică te-a scos Domnul din Egipt. Să ţii porunca aceasta la vremea Hotărîtă, din an în an. Cînd te va aduce Domnul în ţara Canaaniţilor, cum ţi-a jurat ţie şi părinţilor tăi, şi cînd ţi-o va da, să închini Domnului pe orice întîi-născut dintre oameni, chiar pe orice întîi-născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. Să răscumperi cu un miel pe orice întîi-născut al măgăriţei; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frîngi gîtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întîi-născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. Şi cînd te va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?” să-i răspunzi: „Prin mîna Lui cea atotputernică Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; şi, fiindcă Faraon se încăpăţîna şi nu voia să ne lase să plecăm, Domnul a omorît pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, de la întîii-născuţi ai oamenilor pînă la întîii-născuţi ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întîi-născut de parte bărbătească şi răscumpăr pe orice întîi-născut dintre fiii mei. Să-ţi fie ca un semn pe mînă şi ca un semn de aducere aminte pe frunte între ochi; căci prin mîna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.” După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara Filistenilor, cu toate că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzînd războiul, şi să se întoarcă în Egipt.” Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului. Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicînd: „Cînd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi de aici, cu voi, oasele mele.” Au plecat din Sucot şi au tăbărît la Etam, la marginea pustiei. Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stîlp de foc, ca să-i lumineze, ca să meargă şi ziua şi noaptea. Stîlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stîlpul de foc în timpul nopţii.