|
Exodul 14
- Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
- Spune copiilor lui Israel să se întoarcă, şi să tăbărască înaintea Pihahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon; în dreptul locului acestuia să tăbărîţi, lîngă mare.
- Faraon va zice despre copiii lui Israel: S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustia.
- Eu voi împietri inima lui Faraon, şi el îi va urmări; dar Faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi Egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul. Copiii lui Israel au făcut aşa.
- S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a fugit. Atunci inima lui Faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?
- Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.
- A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.
- Domnul a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, şi Faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.
- Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai cînd erau tăbărîţi lîngă mare lîngă Pihahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.
- Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi iată că Egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimîntat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.
- Ei i-au zis lui Moise: Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustie? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
- Nu-ţi spuneam noi în Egipt: Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?
- Moise a răspuns poporului: Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe Egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.
- Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, staţi liniştiţi.
- Domnul i-a zis lui Moise: Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
- Tu, ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mîna spre mare şi despic-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.
- Eu voi împietri inima Egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.
- Şi vor şti Egiptenii că Eu sunt Domnul cînd Faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.
- Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stîlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.
- El s-a aşezat între tabăra Egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta de o parte era întunecos, iar de cealaltă lumina noaptea. Şi cele două tabere nu s-au apropiat una de alta toată noaptea.
- Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vînt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea şi apele s-au despărţit în două.
- Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
- Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
- În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra Egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tabăra Egiptenilor.
- A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haide să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva Egiptenilor.
- Domnul i-a zis lui Moise: Întinde-ţi mîna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste Egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.
- Moise şi-a întins mîna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului şi la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe Egipteni în mijlocul mării.
- Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui Faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; nici unul măcar n-a scăpat.
- Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stînga lor.
- În ziua aceea Domnul a izbăvit pe Israel din mîna Egiptenilor; şi Israel i-a văzut pe Egipteni morţi pe ţărmul mării.
- Israel a văzut mîna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva Egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.
|
|
|
|