Genesa 24 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; şi Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mîna sub coapsa mea; şi te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-o să vrea să mă urmeze în ţara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicînd: „Seminţei tale voi da ţara aceasta” va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” Robul şi-a pus mîna sub coapsa stăpînului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său şi a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preţ ale stăpînului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă. Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi şi îndură-Te de stăpînul meu Avraam. Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: „Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau” şi care va răspunde: „Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale” să fie aceea pe care ai rînduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpînul meu.” Nu sfîrşise el încă de vorbit şi a ieşit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorît la izvor şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” „Bea, domnul meu” a răspuns ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mînă şi i-a dat să bea. După ce i-a dat şi a băut pînă s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, pînă vor bea şi se vor sătura.” A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fîntînă ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui. Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. Cînd s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă din aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări, grele de zece sicli din aur. Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?” Ea a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului, zicînd: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea şi credincioşia Lui faţă de stăpînul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpînului meu.” Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate. Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. Văzuse veriga şi brăţările în mîinile sorei sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunînd: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit, deci, la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor, şi a zis: „Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. Apoi, i-a dat să mănînce. Dar el a zis: „Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. Atunci el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. Sara, nevasta stăpînului meu, a născut la bătrîneţe un fiu stăpînului meu; şi lui i-a dat el tot ce are. Stăpînul meu m-a pus să jur şi a zis: „Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc; ci să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.” Eu am zis stăpînului meu: „Poate că femeia n-o să vrea să mă urmeze.” Şi el mi-a răspuns: „Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbîndă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. Vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurămîntul pe care mi-l faci.” Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac, iată, eu stau la izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta” şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale” fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit-o Domnul pentru fiul stăpînului meu!” Înainte de a sfîrşi de vorbit în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborît la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor mele. Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus veriga în nas şi brăţările la mîni. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului şi am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui. Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpînul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.” Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune nici rău nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.” Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea Domnului. Şi robul a scos scule din argint, scule din aur şi îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebecii; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale. După aceea au mîncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el şi s-au culcat. Dimineaţa cînd s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpînul meu.” Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.” El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbîndă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpînul meu.” Atunci ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” Au chemat, deci, pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau” a răspuns ea. Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. Au binecuvîntat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămînţa ta să stăpînească cetăţile vrăjmaşilor săi!” Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. Isaac se întorsese de la fîntîna „Lahai-Roi” căci locuia în ţara de miazăzi. Într-o seară, cînd Isaac ieşise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă. Şi a zis robului: „Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?” Robul a răspuns: „Este stăpînul meu!” Atunci ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui şi el a iubit-o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.