|
Faptele 20
- Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, după ce le-a dat sfaturi, şi-a luat ziua bună de la ei, şi a plecat în Macedonia.
- A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,
- unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s-a Hotărît să se întoarcă prin Macedonia.
- Avea ca tovarăşi pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim care erau din Asia.
- Aceştia au luat-o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.
- Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.
- În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi la olaltă ca să frîngem pîinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.
- În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.
- Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
- Dar Pavel s-a pogorît, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.
- După ce s-a suit iarăşi, a frînt pîinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.
- Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.
- Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentru că el trebuia să facă drumul pe jos.
- Cînd s-a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.
- De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.
- Pavel se Hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
- Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.
- Cînd au venit la el, le-a zis: Ştiţi cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.
- Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor pe care mi le ridicau uneltirile Iudeilor.
- Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,
- şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.
- Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.
- Numai, Duhul Sfînt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
- Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.
- Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.
- De aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sîngele tuturor.
- Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
- Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a cîştigat-o cu însuşi sîngele Său.
- Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma;
- şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.
- De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.
- Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mîna lui Dumnezeu şi a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.
- N-am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.
- Singuri ştiţi că mîinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.
- În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: Este mai ferice să dai decît să primeşti.
- După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s-a rugat împreună cu ei toţi.
- Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.
- Căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie.
|
|
|
|