|
Iona 1
- Cuvîntul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
- Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit pînă la Mine!
- Şi Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Faţa Domnului. S-a pogorît la Iafo, şi a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit preţul călătoriei, şi s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe... de Faţa Domnului.
- Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vînt năpraznic, şi a stîrnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărîme.
- Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a pogorît în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.
- Cîrmaciul s-a apropiat de el, şi i-a zis: Ce dormi? Scoală-te şi cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndeasc la noi, şi nu vom pieri!
- Şi au zis unul către altul: Veniţi să tragem la sorţ, ca să ştim pricina din cui a venit peste noi nenorocirea aceasta! Au tras la sorţ, şi sorţul a căzut pe Iona.
- Atunci ei i-au zis: Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, şi de unde vii? Care îţi este ţara, şi din ce popor eşti?
- El le-a răspuns: Sunt Evreu, şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea şi uscatul!
- Oamenii aceia au avut o mare teamă, şi i-au zis: Pentru ce ai făcut lucrul acesta? Căci oamenii aceia ştiau că fugea de Faţa Domnului, pentru că le spusese el.
- Ei i-au zis: Ce să-ţi facem, ca să se potolească marea faţă de noi? Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
- El le-a răspuns: Luaţi-mă, şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi! Căci ştiu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!
- Oamenii aceştia vîsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărîta tot mai mult împotriva lor.
- Atunci au strigat către Domnul, şi au zis: Doamne, nu ne pierde din pricina vieţii omului acestuia, şi nu ne împovăra cu sînge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!
- Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit.
- Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe.
- Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pîntecele peştelui trei zile şi trei nopţi.
|
|
|
|