 |
Iona 2
- Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului său, din pîntecele peştelui,
- şi a zis: „În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul.
- Şi totuşi mă aruncasei în adînc, în inima mării, şi rîurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
- Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel Sfînt”.
- Apele m-au acoperit pînă aproape să-mi ia viaţa, adîncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.
- M-am pogorît pînă la temeliile munţilor, zăvoarele pămîntului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!
- Cînd îmi tînjea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns pînă la Tine, în Templul Tău ce Sfînt.
- Cei ce se lipesc de idoli deşerţi îndepărtează îndurarea de la ei.
- Eu însă Îţi voi aduce jertfe cu un strigăt de mulţumire, voi împlini juruinţele pe care le-am făcut. mîntuirea vine de la Domnul.”
- Domnul a vorbit peştelui, şi peştele a vărsat pe Iona pe pămînt.
|
|
|
|
