Iov 21 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Iov a luat cuvîntul şi a zis: „Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere. Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc. Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentru ce n-aş fi nerăbdător? Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură. Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul: Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere? Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc sub ochii lor. În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească. Taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă. Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor. Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval. Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într-o clipă în locuinţa morţilor. Şi totuşi ziceau lui Dumnezeu: „Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale. Ce este Cel Atot puternic, ca să-I slujim? Ce vom cîştiga dacă-I vom înălţa rugăciuni? Ce! nu sunt ei în stăpînirea fericirii? —Departe de mine sfatul celor răi! dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui, să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej? Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă; el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic. Căci, ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s-a împlinit? Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti? Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii, cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc. Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire, şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sunt mîncaţi de viermi. Ştiu eu bine care sunt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea. Voi ziceţi: „Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?” Dar ce! n-aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei? Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă. Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut? Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt. Bulgării din vale îi sunt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte. Pentru ce, deci, îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?”