|
Iov 23
- Iov a luat cuvîntul şi a zis:
- Şi acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinurile.
- Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc, dacă aş putea să ajung pînă la scaunul Lui de domnie,
- mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umplea gura cu dovezi.
- Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.
- Şi-ar întrebuinţa El toată puterea ca să lupte împotriva mea? Nu; ci m-ar asculta negreşit.
- Doar un om fără prihană ar vorbi cu El, şi aş fi iertat pentru totdeauna de Judecătorul meu.
- Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc:
- dacă are treabă la miazănoapte, nu-L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu-L pot descoperi.
- Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.
- Piciorul meu s-a ţinut de paşii Lui; am ţinut calea Lui, şi nu m-am abătut de la ea.
- N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.
- Dar Hotărîrea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face.
- El Îşi va împlini, deci, planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele.
- De aceea tremur înaintea Lui, şi cînd mă gîndesc la lucrul acesta, mă tem de El.
- Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază.
- Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.
|
|
|
|