Iov 38 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis: „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere? Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a Hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porţi, cînd s-a aruncat din pîntecele mamei ei? Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric; cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi; cînd am zis: „Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?” De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit? Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa? Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor? Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba? Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? Din al cui sîn iese gheaţa, şi cine naşte promoroaca cerului, ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească? Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei sau să deslegi frînghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt? Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape? Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne?” Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună? Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei, cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor? Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?