|
Luca 20
- Într-una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
- şi I-au zis: Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ţi-a dat puterea aceasta?
- Drept răspuns, El le-a zis: Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
- Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?
- Dar ei cugetau astfel între ei: Dacă răspundem: Din cer va zice: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
- Şi dacă răspundem: De la oameni tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.
- Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
- Şi Isus le-a zis: Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.
- Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
- La vremea rodurilor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mîinile goale.
- A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mîinile goale.
- A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
- Stăpînul viei a zis: Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.
- Dar vierii, cînd l-au văzut, s-au sfătuit între ei, şi au zis: Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.
- Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
- Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora. Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: Nicidecum!
- Dar Isus i-a privit drept în faţă şi a zis: Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
- Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?
- Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
- Au început să pîndească pe Isus; şi au trimis nişte iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniţi, ca să-L prindă cu vorba şi să-L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
- Iscoditorii aceştia L-au întrebat: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci-i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
- Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?
- Isus le-a priceput viclenia, şi le-a răspuns: Pentru ce Mă ispitiţi?
- Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sunt scrise pe el? Ale Cezarului au răspuns ei.
- Atunci El le-a zis: Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
- Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
- Unii din Saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat şi au întrebat pe Isus:
- Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.
- Au fost, deci, şapte fraţi. Cel dintîi s-a însurat, şi a murit fără copii.
- Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
- A luat-o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
- La urma tuturor, a murit şi femeia.
- Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut-o de nevastă.
- Isus le-a răspuns: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
- dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
- Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
- Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre Rug cînd numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.
- Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.
- Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: Învăţătorule, bine ai zis.
- Şi nu mai îndrăzneau să-I mai pună nici o întrebare.
- Isus le-a zis: Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
- Căci însuşi David zice în Cartea Psalmilor: Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
- pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.
- Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?
- Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
- Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
- şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.
|
|
|
|