|
Luca 19
- Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
- Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
- căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
- A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.
- Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta.
- Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.
- Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: A intrat să găzduiască la un om păcătos!
- Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.
- Isus i-a zis: Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
- Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut.
- Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
- Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
- A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: Puneţi-i în negoţ pînă mă voi întoarce.
- Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi.
- Cînd s-a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ.
- Cel dintîi a venit, şi i-a zis: Doamne, polul tău a mai adus zece poli.
- El i-a zis: Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi.
- A venit al doilea, şi i-a zis: Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.
- El i-a zis şi lui: Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi.
- A venit un altul, şi i-a zis: Doamne, iată-ţi polul pe care l-am păstrat învelit într-un ştergar;
- căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat.
- Stăpînul i-a zis: Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat;
- atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să-i fi luat înapoi cu dobîndă?
- Apoi a zis celor ce erau de faţă: Luaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.
- Doamne i-au zis ei el are zece poli.
- Iar el le-a zis: Vă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
- cît despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi-i încoace, şi tăiaţi-i înaintea mea.
- După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.
- Cînd S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi,
- şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.
- Dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi? să-i spuneţi aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
- Cei ce fuseseră trimeşi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
- Pe cînd dezlegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?
- Ei au răspuns: Domnul are trebuinţă de el.
- Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
- Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
- Şi cînd S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
- Ei ziceau: Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!
- Unii Farisei, din norod, i-au zis lui Isus: Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!
- Şi El a răspuns: Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.
- Cînd S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plîns pentru ea,
- şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
- Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:
- te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.
- În cele din urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
- Şi le-a zis: Este scris: Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.
- Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să-L omoare;
- dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
|
|
|
|