|
Matei 14
- În vremea aceea, cîrmuitorul Irod, a auzit vorbindu-se despre Isus;
- şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.
- Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
- pentru că Ioan îi zicea: Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.
- Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un prooroc.
- Dar, cînd se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor, şi a plăcut lui Irod.
- De aceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere.
- Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!
- Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
- Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
- Capul a fost adus într-o farfurie, şi dat fetei, care l-a dus la mamă-sa.
- Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
- Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, cînd au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
- Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
- Cînd s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mîncare.
- N-au nevoie să plece le-a răspuns Isus daţi-le voi să mănînce.
- Dar ei I-au zis: N-avem aici decît cinci pîini şi doi peşti.
- Şi El le-a zis: Aduceţi-i aici la Mine.
- Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pîini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvîntat, a frînt pîinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
- Toţi au mîncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de fărămituri.
- Cei ce mîncaseră, erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
- Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, pînă va da drumul noroadelor.
- După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.
- În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
- Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
- Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s-au înspăimîntat, şi au zis: Este o nălucă! Şi de frică au ţipat.
- Isus le-a zis îndată: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
- Doamne I-a răspuns Petru dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.
- Vino! i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
- Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!
- Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat, şi i-a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
- Şi după ce au intrat în corabie, a stat vîntul.
- Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
- După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
- Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii.
- Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s-au atins, s-au vindecat.
|
|
|
|