Matei 15 Previous Bible Home -  Cuprins -  King James Next Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis: „Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrînilor? Căci nu-şi spală mîinile cînd mănîncă.” Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.” Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvîntul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, cînd a zis: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. De geaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.” Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: „Ştii că Fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” Drept răspuns, El le-a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină. Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi cînd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amîndoi în groapă.” Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.” Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mînca cu mîinile nespălate nu spurcă pe om.” Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” El nu i-a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.” Drept răspuns, El a zis: „Eu nu sunt trimis decît la oile pierdute ale casei lui Israel.” Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicînd: „Doamne, ajută-mi!” Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pîinea copiilor, şi s-o arunci la căţei!” „Da, Doamne” a zis ea „dar şi căţeii mănîncă fărămiturile care cad de la masa stăpînilor lor.” Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit lîngă marea Galileii. S-a suit pe munte, şi a şezut jos acolo. Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit; aşa că noroadele se mirau, cînd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşează, şchopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel. Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lîngă Mine, şi n-au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîini ca să săturăm atîta gloată?” „Cîte pîini aveţi?” i-a întrebat Isus. „Şapte” I-au răspuns ei „şi puţini peştişori” Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pămînt. A luat cele şapte pîini şi peştişorii, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului. Au mîncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de fărămituri. Cei ce mîncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. În cele din urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, şi a trecut în ţinutul Magdalei.