|
Matei 20
- Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieşit dis-de-dimineaţă, să-şi tocmească lucrători la vie.
- S-a învoit cu lucrătorii cu cîte un leu pe zi, şi i-a trimis la vie.
- A ieşit pela ceasul al treilea, şi a văzut pe alţii stînd în piaţă fără lucru.
- Duceţi-vă şi voi în via mea le-a zis el şi vă voi da ce va fi cu dreptul. Şi s-au dus.
- A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, şi a făcut la fel.
- Cînd a ieşit pela ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stînd în piaţă, şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?
- Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a tocmit nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea le-a zis el şi veţi primi ce va fi cu dreptul.
- Seara, stăpînul viei a zis ispravnicului său: Cheamă pe lucrători, şi dă-le plata, începînd de la cei de pe urmă, pînă la cei dintîi.
- Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, şi au luat fiecare cîte un leu.
- Cînd au venit cei dintîi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit şi ei tot cîte un leu de fiecare.
- După ce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului,
- şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decît un ceas, şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.
- Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: Prietene, ţie nu-ţi fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
- Ia-ţi ce ţi se cuvine, şi pleacă. Eu vreau să plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
- Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?
- Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintîi, şi cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.
- Pe cînd Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici, şi le-a zis:
- Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mîinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte,
- şi-L vor da în mîinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.
- Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, şi I s-a închinat, vrînd să-I facă o cerere.
- El a întrebat-o: Ce vrei? Porunceşte I-a zis ea ca, în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stînga Ta.
- Drept răspuns Isus a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu? Putem I-au zis ei.
- Şi El le-a răspuns: Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stînga Mea, nu atîrnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.
- Cei zece, cînd au auzit, s-au mîniat pe cei doi fraţi.
- Isus i-a chemat, şi le-a zis: Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
- Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
- şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să vă fie rob.
- Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.
- Cînd au ieşit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus.
- Şi doi orbi şedeau lîngă drum. Ei au auzit că trece Isus, şi au început să strige: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
- Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!
- Isus S-a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: Ce vreţi să vă fac?
- Doamne I-au zis ei să ni se deschidă ochii!
- Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.
|
|
|
|