|
Matei 21
- Cînd s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,
- şi le-a zis: Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
- Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.
- Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
- Spuneţi fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.
- Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.
- Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
- Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.
- Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!
- Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: Cine este acesta?
- Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii răspundeau noroadele.
- Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei,
- şi le-a zis: Este scris: Casa Mea se va chema o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.
- Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
- Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: Osana, Fiul lui David! s-au umplut de mînie.
- Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Da le-a răspuns Isus. Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?
- Şi, lăsîndu-i, a ieşit afară din cetate, şi S-a îndreptat spre Betania, şi a rămas acolo.
- Dimineaţa, pe cînd Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
- A văzut un smochin lîngă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decît frunze, şi i-a zis: Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine! Şi pe dată smochinul s-a uscat.
- Ucenicii, cînd au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?
- Drept răspuns, Isus le-a zis: Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare se va face.
- Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.
- Isus S-a dus în Templu; şi, pe cînd învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrînii norodului, şi I-au zis: Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?
- Drept răspuns, Isus le-a zis: Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
- Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni? Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: Dacă vom răspunde: Din cer ne va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut?
- Şi dacă vom răspunde: De la oameni ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.
- Atunci au răspuns lui Isus: Nu ştim! Şi El, la rîndul Lui, le-a zis: Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
- Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintîi, şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!
- Nu vreau i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău, şi s-a dus.
- S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: Mă duc, doamne! Şi nu s-a dus.
- Care din amîndoi a făcut voia tatălui său? Cel dintîi au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
- Fiindcă Ioan a venit la voi umblînd în calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
- Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară.
- Cînd a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
- Vierii au pus mîna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
- A mai trimis alţi robi, mai mulţi decît cei dintîi; şi vierii i-au primit la fel.
- La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicînd: Vor primi cu cinste pe fiul meu!
- Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei: Iată moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să punem stăpînire pe moştenirea lui.
- Şi au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorît.
- Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora?
- Ei I-au răspuns: Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da rodurile la vremea lor.
- Isus le-a zis: N-aţi citit niciodată în Scripturi că: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?
- De aceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.
- Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.
- După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei,
- şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele îl socoteau drept prooroc.
|
|
|
|